Sfarsitul trist de vara.
M-am asezat lenesa la o terasa pustie pe unde vantul zbura frunze de plopi, ingalbenite de caldura pustiitoare. Citesc Dincolo de bine, dincoace de rau, o colectie dramatica de povesti, ganduri, meditatii despre ce inseamna experienta feminina. Sar cateva capitole pentru a poposi la numarul 5 - Ruga pentru copii.
In timp ce ma las cufundata in scaunul moale de plus, absorbita de povestea unei nasteri, o pisica neagra apare de niciunde, paseste incet si se alungeste comod langa scaunul meu. Instinctiv tresar si imi mut pozitia pentru a o impiedica sa imi traverseze calea, desi mi-am impus demult sa imi inving superstitia considerand-o un noroc. Totusi, prezenta ei ma tulbura si abandonez cartea privind-o cateva clipe.
E un semn?
No comments:
Post a Comment