Thursday, August 14, 2008

I

Bu-cu-resti.

Vara caniculara, epuizanta. Viata intr-un glob de sticla. Iubita pretioasa, trofeu la bratul scump imbracat, sau mai nou femeia tava in care se oglindeste successul barbatului ei. Viata intr-un complex inchis in care intra SUV-urile, mamici obosite dar proaspat coafate, tatici la cravata vorbind grabiti la telefon,bebelusi rasfatati si copii razgaiati, bunici si bone, femei care fac mancare, curatenie si masaj, si muncitori bronzati ce pleaca acasa la o bere si doi mici. Un club exclusiv in care singura regula e cea a junglei - cine aduna mai mult, primeaza.
O viata in plina cufundare in abisul avutiei.

Un oras ce clocoteste de viata, de mizerie, de frumos. Pamantul e fertil iar contactul uman vibreaza altfel. Ce insemnatate are locul nasterii pentru destinul unui om?
Imi revine in minte mereu un citat ce descria sentimentul apasator din filmul Gegen die Wand - sa nu vrei sa ai nimic de-a face cu locul din care vii, dar totusi in suflet sa tanjesti dupa el.
Bu-cu-resti. Orasul meu adoptat. Mult timp am crezut ca atractia magnetica ce o exercita asupra imaginatiei, daca nu spiritului meu se datoreaza faptului ca aici nu ma pot ascunde. Aici, sunt fortata sa privesc in fata clipa si evenimentul, omul si sentimentul, aici ma descurc singura. De fapt, aici pot sa sufar in fericire.

1 comment:

iulia said...

ce frumos spus