***RO*** prin Europa

Cand am plecat din Romania, cu masina incarcata in stilul clasic pana la refuz, preocuparea principala nu era ca mi-am impachetat din nou toata "viata" in 3 valize (evident, cu mai mult decat e necesar) pe drumul batatorit al alegerii, ci sentimentul "descoperirii". Cu numar de RO e cam greu sa blend in si din moment ce destinatia pe batranul continent nu imi parea cea mai primitoare pentru nou veniti, am plecat, recunosc, cu inima putin stransa.
Complexul dezvaluirii, al originii mai precis spus, a inceput sa slabeasca pe la jumatatea drumului tocmai in apropiere de deprimanta suburbie a Nurnbergului unde am si innoptat. Mi-am reamintit teoriile sociologice discutate in ultimul (poate cel mai folositor) curs despre natura identitatii ce exista de fapt numai la intalnirea a doua grupuri la granita. Fara frontiera ca separare, nu exista diferenta. Frontiera dintre Est si Vest o percep foarte clar la Cenad, la Arad sau la Nadlac. Romania, tara de frontiera. Desi daca ar fi sa intru in jocul perfid al comparatiei pentru o clipa numai, ar trebui sa resimt o oarecare mandrie ca "e totusi mai bine decat la bulgari". Intr-adevar Bulgaria mi-a parut o epava pustie si pustiita. Dar fiindca m-am nascut in aceasta minunata parte a lumii balcanice, cel putin gustul imi e familiar.
Rulam in viteza pe legendarele autostrazi nemtesti in timp ce ma cufund intr-o stare de comtemplatie a padurilor verzi ce le strajuiesc. Nici urma de peisaj secetos si arid de unde am plecat. Din cand in cand, o masina cu nr de B (cel mai adesea), PH sau chiar IS rasare din fata sau din spate. Cine sunt si mai ales unde se duc? Cu ce scop? La munca sau la distractie? Sau se intorc din vacanta? Care e povestea lor? Oricare le-ar fi destinul, iata-i pe noii europeni circuland fara restrictii dupa cum au dreptul. Asadar, cu nimic mai prejos. Vorba unei colege dupa ce ne-am felicitat pentru notele finale la ultimele examene intr-o universitate europeana - vezi, le-am dovedit ca putem, ca suntem la fel de capabile. Bof!