Sunday, October 5, 2008

First day of work anxiety

Mult asteptata prima zi in campul muncii. Familia mandra. Incurajari, zambete inlacrimate si inevitabila intrebare: "Dar de fapt, ce faci tu acolo?"
Totul suna pompos si important. Imbibat de sens si ambalat lucios. Cand visam la a salva lumea nu stiam ca va incepe cu analiza demografica. Necunoscute sunt caile Domnului. Si pe buna dreptate.
In lipsa fluturasilor prevestitori din stomac, nu ma pandeste decat un anumit entuziasm amestecat cu teroare. Ca in fiecare duminica inainte de prima zi de scoala cand imi aliniam constiincioasa cele 7+ caiete si carti, penarul si pachetelul. Noaptea, singura metoda eficace de a scapa de ganduri era sa ma infasor in plapuma, sprijinind-o cu mainile deasupra capului pentru a putea respira. Sub aceasta bolta instelata ma refugiam in vise cu baieti si pupici, in timp ce auzeam grijile si responsabilitatile, vocile parintilor si profesorilor lovindu-se inutil de exterior.
Deviez.
Gone are the days when I could paint my nails black, smoke slims on the sidewalk in front of George S. and bitch about the uselesness of school. Din fericire. A new era is rising. One in which I have to enjoy what I do.

Trebuie doar sa imi amintesc:
Life is a process of creation, not discovery.
Ramane doar curajul de a crea.

2 comments:

B. said...

so... how was it?

Ava said...

as all welcomes go...speeches and cocktails:)