Wednesday, August 5, 2009

Cumintenia Pamantului


Cumintenia pamantului...infatiseaza un personaj feminin sezand cu picioarele lipite formand un unghi drept si cu bratele incrucisate. Este vorba probabil de o adolescenta cu soldurile inca stramte si cu sanii abia formati. Tratarea plastica amesteca masivitatea (fata, lipsa gatului) si delicatetea (rotunjimea bratelor, ductilitatea sanilor). Fata este plata, iar parul reprezentat prin santuri paralele ca in Sarutul; nu are ureche in partea dreapta.
Trasaturile fetei uimesc. Spre deosebire de ansamblul operei tratate in "ronde bosse" desavarsita, ele par schitate si gravate mai curand decand sculptate propriu-zis. Ochii sunt doua migdale goale si denivelate, cu care portretele lui Modigliani ne vor obisnui mai tarziu. Fruntea, nasul si gura par sa fi fost partial distruse de timp si de intemperii, ca la vreun idol gasit in sapaturi arheologice.
Acest cap mare, aspru si rotund, parca suparat, creeaza cu restul corpului polizat un hiatus care ne face sa nu ne simtim in largul nostru. Cum sa interpretam personajul in aceasta pozitie deosebita?
In Romania se spune ca aceasta este pozitia traditionala a tarancilor din Oltenia. Fie, dar ele nu au obiceiul sa stea goale in pragul portii. La Muzeul de Antropologie din Mexico, nudurile precolumbiene se prezinta intr-o pozitie identica, dar brancusi nu le cunostea ca, de altfel, nici pe cele din Muzeul National din Tokio si din alte parti...
Cel mai mare sculptor al acestui secol nu avea nevoie de garantie sau de modele locale, nici de referinte literare pentru a imagina aceasta figura in asteptare, plina de potentialitati retinute. Este pamantul, ponderat, tainic, viata si totodata moarte (este pozitia fatului si a numeroase mumii). Si este o fata care trebuie sa fie cuminte inca, dar care nu asculta decat cu o ureche.

Pe urmele lui Brancusi, S. Fauchereau

No comments: