Dreams

Feels like I was 16 just yesterday. Maybe I still am !
Anul acesta n-am ştiu să scriu despre fericire sau mai rău, m-am sfiit să o redescopăr, să o scot la lumină, să o exprim în cuvinte de teamă să nu se risipească instant ca o vrajă la miezul nopţii. Asta pentru că am alergat orbită de vise strălucite, de poveşti fermecate şi sfârşituri perfecte. Nu există fericire absolută, prezentă în fiecare clipă conştientă, decât în iluminare şi cât de puţini ajung acolo. Există însă zile fără lacrimi. Există zile pentru somn, pentru contemplarea norilor şi pentru linişte absolută. Există zile când un cuvânt cald şi o mângâiere chiar şi de la distanţă au putere infinită de vindecare. Există se pare şi un drum înainte, oricât de încărcate de plumbul suferinţei mi-aş simţi tălpile, oasele, gândurile. Speranţele. Un drum înainte ce mă aşteaptă răbdător să mă ridic şi să-l croiesc din nou. Nu teoretiza, simte, cum ar zice profesorul.
Aşadar, Happy may be boring, dar îmi iau o astfel de zi liberă de la dileme, întrebări şi alte operaţii consumatoare de energie şi dătătoare de cearcăne pentru un somn dulce într-un chaise longue la marginea unei mări calde, sau dacă nu pe nisipuri fierbinţi, cel puţin între cearceafurile albe mirosind a lămâiţă in lumina caldă de toamnă. Enter.