20 de Ani

M-am intors cu durere de cap de la dezbaterea organizata azi, 16 decembrie, de Consulatul Romaniei la TO cu scopul unei reflectii a diasporei, la 20 de ani de la revolutie. Efort de altfel laudabil, cu exceptia prezentei totale de 10 persoane, domni bine hraniti trecuti de 60 de ani, intelectuali, profesori, oameni de presa (si ce mai presa!) care au fost destul de interesati de subiect incat sa parcurga drumul deloc scurt intr-un trafic de groaza din culcusul caldut al suburbiei in jungla din downtown la ora 5.30 in mijlocul saptamanii. Nu reusesc sa-mi explic de ce consoartele stimabililor n-au impartasit entuziasmul, ca doar nu e doar treaba de barbati, nu?
Cei trei invitati speciali au vorbit despre experientele lor personale de emigrare, de la dl. inginer ce a fugit in '86 in Canada, via Turcia, la dl. ziarist ce si-a impachetat valiza in '93 dupa participarea la revolutie la Timisoara, la dl. IT specialist care frustrat de mineriada, de alegerea comunistilor si de faptul ca n-a putut primi autorizatie sa fie internet provider in '92 ca daduse altul spaga sa il opreasca, a luat avionul one way, si dus a fost. Povesti de success de la oameni realizati.
S-a tinut un moment de reculegere pentru cei 1142 de oameni ucisi la Revolutie.
S-au proiectat imagini si video reportaje din acele zile tulburi.
S-a discutat, s-a ras (se poate fara bascalie?), s-au depanat amintiri, si pe undeva, cred, sper, s-au dezghetat inimi.
Eu cel putin am plecat epuizata, asteptand sa ma ia o raceala cobza, ca pe romanul din Dilema, intors in Germania dupa 2 saptamani de vizite si iesiri in Romania, intense si palpitante, care-ti lasa riduri, si febra si lacrimi. De fericire.