Acum o saptamana am primit un telefon cu o veste fatidica: invitatie la interviu pentru un job la care am aplicat mai in gluma mai in serios, visand dar neindraznind sa sper ca aplicatia ar fi facut impresie buna.
Emotiva cum sunt, m-am extaziat toata ziua trecand incet dar sigur prin tot spectrul de emotii care incepe cu veselie si se termina inevitabil cu ganduri negre de teroare si anxietate. Am prins atunci a-mi calma nervii cu singura metoda sigura pe care o cunosc: invatatul zi si noapte. Multumesc celor 8 ani de scoala romaneasca care mi-au format un sistem excelent de memorare ce aproape nu da gres. Timp de o saptamana m-am preocupat sa aflu toate intrebarile posibile si imposibile, sa acopar toate subiectele evidente si obscure, sa balansez adancimea cu superficialitatea si sa ma pregatesc sa par experta pe care o cauta.
Cum sentimentul de impostoare nu e niciodata departe si pentru a elimina orice activitate cu potential distractiv, mi-am impus o asceza riguroasa, sora geamana cu superstitia: fara chat de nici un fel (chinul!), fara lecturi extracuriculare (iarta-ma Anais!), fara discutii, fara romantisme, fara visare. M-am inchis intre hartii si am tinut post. Iar in aceasta dimineata cand trebuia sa ma prezint la extemporal - a se intelege ca e interviul secolului - iarasi cu stomacul in ghimpi de zici ca ma duceam la judecata de apoi sa-mi cerceteze sufletul si nu cv-ul, primesc un telefon de la secretara ca - ah stii, ups, unul din manageri e bolnavior, n-ai putea sa vii mai bine saptamana viitoare?
Saptamana viitoare?! In cazul asta...raportez cu sinceritate ca am aruncat promisiunile pe fereastra, am deschis toate site-urile interzise, m-am conversat in delir, am fost la film sa fac in ciuda scolaritei din mine care s-ar fi pus iar pe citit, mi-am facut de cap si mi-am pus capac cu meditatii despre viata si scris si ce bine mi-ar sta pe plaja in Cuba si...
Oricum daca il voi obtine sau nu, sunt convinsa ca mai mult decat prestatia mea, o forta supranaturala sau poate destinul vor decide. Tz tz fatalismului romanesc ce-mi curge prin vene.
No comments:
Post a Comment