"Cum, te duci in Romania?"
"Da, plec pe 21, ma duc la Brasov la ai mei, stau cu ei frumos, p*** mea, stii tu cum e si dup-aia cred ca ma duc la tara de Craciun, frumos, la bunici, sanie, zapada, bautura, mancare, colinde, he he, si dup-aia cu prietenii de Revelion pe undeva ceva, ma simt bine, viata buna.."
"Da, ma', viata acolo e frumoasa, viata adevarata, simti ca traiesti.."
"Pai da ma' ca uite aici cum e, aici parca esti asa, prins, esti can-ntr-o... parca traiesti in propria seva, in sange... fii atent, esti ca in Matrix cand traiau aia cu un cablu la cap intr-un borcan cu seva..."
Conversatie overheard intre doi romanasi la o tigara intr-un backyard friguros la petrecerea prietenului meu Paul, care ne-a cinstit cu ocazia sfertului de veac implinit. Nu stiu daca era vreun roman acolo care sa nu fi simtit anxietatea existentiala a emigrarii, senzatie, e adevarat, greu de pus in cuvinte, dupa cum a descoperit amicul de mai sus. Exilul se traieste intens.
No comments:
Post a Comment