Umanitate

Am gasit articolul urmator in editia de vineri Octombrie 30 2009 a cotidianului Toronto Star la sectiunea IT - a daily compendium of useful tips, offbeat facts and heartwarming tales to brighten your life. Iata o heatwarming tale, despre empatie si bunatate.

A Streetcar full of helpers

I am a regular customer of the TTC. My baby boy had a sudden spike in temperature, so I rode the Queen streetcar to the doctor's office. However, road construction and detours were making the ride difficult, and it seemed like my son's temperature only increased over time. He kept crying uncontrollably.
A number of concerned riders asked if they could do anything. One nursing student even went to the driver asking how much longer it would take to reach the destination. The TTC operator phoned his supervisor for assistance. But, realistically, nothing could be done.
Finally, two young men - probably students as they were carrying backpacks - gave me a $20 bill. They helped me carry my baby and his carriage off the streetcar and then hailed a taxi. They wouldn't give me their names or contact information, so I could pay them back.
As the taxi pulled away, people on the streetcar waved and blew kisses. God bless you all, I am forever grateful to the people on the streetcar that day.
Jenny Smith-Chan, Toronto.

Cumintenia Pamantului

Cumintenia pamantului...infatiseaza un personaj feminin sezand cu picioarele lipite formand un unghi drept si cu bratele incrucisate. Este vorba probabil de o adolescenta cu soldurile inca stramte si cu sanii abia formati. Tratarea plastica amesteca masivitatea (fata, lipsa gatului) si delicatetea (rotunjimea bratelor, ductilitatea sanilor). Fata este plata, iar parul reprezentat prin santuri paralele ca in Sarutul; nu are ureche in partea dreapta.
Trasaturile fetei uimesc. Spre deosebire de ansamblul operei tratate in "ronde bosse" desavarsita, ele par schitate si gravate mai curand decand sculptate propriu-zis. Ochii sunt doua migdale goale si denivelate, cu care portretele lui Modigliani ne vor obisnui mai tarziu. Fruntea, nasul si gura par sa fi fost partial distruse de timp si de intemperii, ca la vreun idol gasit in sapaturi arheologice.
Acest cap mare, aspru si rotund, parca suparat, creeaza cu restul corpului polizat un hiatus care ne face sa nu ne simtim in largul nostru. Cum sa interpretam personajul in aceasta pozitie deosebita?
In Romania se spune ca aceasta este pozitia traditionala a tarancilor din Oltenia. Fie, dar ele nu au obiceiul sa stea goale in pragul portii. La Muzeul de Antropologie din Mexico, nudurile precolumbiene se prezinta intr-o pozitie identica, dar brancusi nu le cunostea ca, de altfel, nici pe cele din Muzeul National din Tokio si din alte parti...
Cel mai mare sculptor al acestui secol nu avea nevoie de garantie sau de modele locale, nici de referinte literare pentru a imagina aceasta figura in asteptare, plina de potentialitati retinute. Este pamantul, ponderat, tainic, viata si totodata moarte (este pozitia fatului si a numeroase mumii). Si este o fata care trebuie sa fie cuminte inca, dar care nu asculta decat cu o ureche.

Pe urmele lui Brancusi, S. Fauchereau

Sarutul

Sarutul din cimitirul Montparnasse se afla deasupra unui mormant. Niciodata n-a fost sculptura mai frumoasa, mai pura, mai onesta.

"Mormantul Taniei Rasevskaia este acoperit de iedera, simbol al fidelitatii, asa cum se cuvine unei fete care s-a sinucis din dragoste, la varsta de douazeci si trei de ani...

Cu aproape treizeci de ani inainte de Targu Jiu, in aceasta sculptura tombala, Brancusi a vrut deja sa depaseasca moartea prin iubire. A cinsti o moarta din dragoste printr-o imbratisare vesnica, inseamna a conjura moartea, a refuza sa faci din ea negarea vietii.

Iubirea la Brancusi nu este nici erotica, nici animalica, ea este precum in el insusi, fara istorie si fara povesti, intr-o forma care nu ar suporta nici un adaos psihologic sau decorativ."

Pe urmele lui Brancusi - S. Fauchereau

Credinta

Descoperirea de astazi este legata de Biserica Basilica of the Sacred Heart din Bruxelles: este una dintre cele mai mari din lume - chiar pe locul 5 potrivit unor surse.

Constructia a inceput in 1905 durand peste 60 de ani. Inspirat de Biserica Sacre Coeur din Paris, regele Leopold al doilea al Belgiei a dorit sa creeze un lacas al pelerinajului pentru catolici si alti credinciosi. Rezultatul reprezinta nu doar o biserica impresionanta in marime, dar cea mai mare constructie in stil Art Deco din lume, si un design pentru care arh. Albert Van Huffel a fost premiat la Expozitia Internationala de Arta Decorativa si Industriala Moderna din 1925.

Cu toate acestea, are ca de altfel toate catedralele occidentale un aer nespus de rece, de distant si chiar sinistru astfel incat gratia divina nu pare sa vibreze.

Brancusi on Sale

Sculptura din lemn "Portret al Doamnei LR" ce a apartinut lui Yves Saint Laurent a fost vanduta la Paris in cadrul unei licitatii cu aproape 37 de milioane de dolari.



Ce ar fi gandit Brancusi?

Real Beauty

Coperta primei editii a unei noi reviste londoneze: LOVE

Beth Ditto, in toata splendoarea ei carnoasa si moale de care nu-si cere iertare.

Does she like only girls? Oare oare?

PS.: O puteti admira cu lupa in detaliu pe website.



Singura plangere ar fi ca tot s-a apelat la Photoshop - nuditatea pare a fi arta doar fara zonele sensibile. Obscen sau nu?

Inside:





Long live diversity!

Hope

Dragostea de la Clejani

Omagiu dragostei din alte vremuri...

Of, of…
Femeia care-i frumoasa
Dumnezeu s-o miluiasca
Unde-i pui mana te lasa
Unde nu stii mai te-nvata
Ii pui mana pe la sale…
Ia te-nvata mai la vale…

(Viorica si Ionita de la Clejani)

Toamna

Humoresque

Festival de film. Tema: Libertatea.

Scurtmetrajul Dianei Deleanu (!) e fermecator si trist. Povestea Anei, 94 de ani. Peisajul abrupt. Fata brazdata adanc de riduri. "Uitata de lume si de Dumnezeu". Ana are o pensie de 30 de euro, dupa 30 de ani de munca la camp. Dar nu e singura. Traieste cu iubitul ei (cu 15 ani mai tanar), din ziua cand a cucerit-o cu o floare. N-au avut nevoie de hartii...dar au acum. Legea 223/2002 da tinerilor casatoriti 200 de euro sa intemeieze o familie. Ana avea nevoie de bani. Pentru inmormantare.

Dar ce incerc sa spun? Mi-a rupt inima.

O tara trista, plina de umor...

Viitorul luminos

"In 1989 m-am decis (deloc usor) sa aduc pe lume un copil. De ce-l aduceam? Ce se va intampla cu el? Dar cu mine? Cu un sir intreg de relatii si cadouri, urma sa cumpar cat mai multe luni de concediu medical, sa raman cat mai mult acasa, sa nu ma intorc la postul meu din Covasna. Era de preferat sa nu ma gandesc la asta. Aveam scutece, ceai de anason, iar afara incepuse sa se incalzeasca neasteptat in acel miez de decembrie 1989. Pentru cateva luni puteam sa intorc spatele acelui viitor luminos de care imi era atat de frica."

(S. Cordos, Experienta feminina in comunism)

Acelasi sentiment, infricosator de precis, dar curat. Nouaspreze ani mai tarziu.

First day of work anxiety

Mult asteptata prima zi in campul muncii. Familia mandra. Incurajari, zambete inlacrimate si inevitabila intrebare: "Dar de fapt, ce faci tu acolo?"
Totul suna pompos si important. Imbibat de sens si ambalat lucios. Cand visam la a salva lumea nu stiam ca va incepe cu analiza demografica. Necunoscute sunt caile Domnului. Si pe buna dreptate.
In lipsa fluturasilor prevestitori din stomac, nu ma pandeste decat un anumit entuziasm amestecat cu teroare. Ca in fiecare duminica inainte de prima zi de scoala cand imi aliniam constiincioasa cele 7+ caiete si carti, penarul si pachetelul. Noaptea, singura metoda eficace de a scapa de ganduri era sa ma infasor in plapuma, sprijinind-o cu mainile deasupra capului pentru a putea respira. Sub aceasta bolta instelata ma refugiam in vise cu baieti si pupici, in timp ce auzeam grijile si responsabilitatile, vocile parintilor si profesorilor lovindu-se inutil de exterior.
Deviez.
Gone are the days when I could paint my nails black, smoke slims on the sidewalk in front of George S. and bitch about the uselesness of school. Din fericire. A new era is rising. One in which I have to enjoy what I do.

Trebuie doar sa imi amintesc:
Life is a process of creation, not discovery.
Ramane doar curajul de a crea.

Aminitiri din pribegie

O carte incantatoare. Autorul, jovial si plin de simtul umorului manuieste sageti bine indreptate. Uneori incrancenat, alteori vulnerabil, intotdeauna uman. Modest si credincios, isi aminteste viata prin prisma unor momente cheie de coincidenta sau accident. Le-as numi insa providentiale.

Declara ca nu ii plac " Memoriile " ca genre, dar intuiesc ca motivul are de-a face cu discretia sa monumentala ce il impiedica sa-si doreasca expunerea vietii intime scrutinului public din bun simt, pudoare si modestie nobila. Aceasta nu inseamna insa ca nu cedeaza tentatiei de a se spovedi fata de el insusi pentru purtarea sa mai putin demna fata de anumite persoane, familie sau prieteni. Dragostea profunda si smerita ce o nutreste pentru mama sa de care a fost despartit 23 de ani iar suferinta ca nu i-a aratat-o atat cat ar fi trebuit il emotioneaza pana la lacrimi dupa atatia ani…

Despre Cioran : "…evoc amintirea acestui scriitor pentru care am o nemarginita admiratie (il consider dintre romani, drept cel mai stralucit exemplar al generatiei sale…".

Despre Manda Y., o veche prietena de familie: " ...am auzit ca "se dadea" la baieti fara nici o retinere, ceea ce acum saizeci-saptezeci de ani era ceva mai rar decat in ziua de azi. Acum, sa nu credeti ca fac pe puritanul, Doamne iarta-ma! Am cunoscut multe curvistine simpatice si inimoase - si chiar bune patriote. Dar asta s-a dovedit a fi o scarba. "

No more black

Pink is the new cool.

De retour...

Prima zi de soare deplina. Fara nori. Fara griji.

Cu multa recunostiinta !

So much past inside my present

Hope