See I try
And look up
To the sky
But my eyes burn...
Nu am plans de trei luni.
Boala si durerea aproape dorite ca evadare. Cosmarul chinuitor si recurent de la inceputul anului. Suferinta tacuta, inghitita si absorbita, tocata si arsa, teama de moarte. Tot ce nu am spus pana acum, tot ce continui sa pastrez in mine, in tot ce se prelinge in anxietatea inecata seara, in intepaturile acute in sanul stang dimineata, si nu trece, nu trece, nu trece...
Tot ce nu am spus.
Si toate gandurile care tanjesc spre el.
1 comment:
si daca plangi e mai bine ? adik crezi tu asta ? de ce nu plangi ?
kiss u
Post a Comment