Soseaua aluneca sub luminile stravezii de pe autostrada. E aproape intuneric dar amurgul intarzie sub un apus ce imi pare insangerat. Cu fiecare clipa, simt ca nu mai e cale de intoarcere. Ma urmareste o presiune in piept si mii de emotii incorsetate in stomac de dimineata. Simt ca totul se dezintegreaza in jurul meu. Mintea a ramas blocata, cuvintele sunt sarace, frazele chinuite. Un singur zambet tacut ma copleseste inauntru. Imi mangai urmele fine ale stransorilor ramase pe incheieturi. Stiam de la bun inceput ca asa va fi.
M-a ingenuncheat cu prima privire. Mi-a ars gandurile cu prima soapta. Mi-a devenit stapan cu prima urma lasata in carne. Si in suflet.
3 comments:
imi place cum ai descris zbaterea si gandurile amestecate de astazi... cuvintele tale taie in suflet... frumos...
multumex alex...cred ca e doar inceputul:)
esti atat de intensa, tragica, definitiva, ca o romanca autentica...
Post a Comment