Ocean

Visul de azi-dimineata...

Innotam cu o viteza impresionanta prin ocean cu I. si C...

Pe mal, paianjenul ramasese pe gat, lipit, intr-un final coborat cu un fel de argila rosie ...

La intoarcerea prin ocean, tin o carte strans in mana dreapta (oare Jurnalul Fericirii? )...trecem printre ratuste, un banc de pesti colorati, the fin of a shark...(aripioara dorsala vorba lui tata, Jacques Cousteaul mamei)..

Apoi vasul inalt, plin de turisti, ce s-a apropiat periculos de mult pana cand abia ne-am ferit tinandu-ne respiratia si afundandu-ne lin sub apa cateva clipe, sub umbra intunecata a Titanicului. Senzatia de ud pe cap, pe par, pe gat...

Apa albastra adanca...

Calatoria spre hotel, intr-o barca cu motor, plina de turisti, studenti, dupa ce am primit o portocala pe ascuns inainte de imbarcare. Cu cat merge mai repede, cu atat ne cufundam mai mult in apa, dar continuam sa avansam chiar si cand apa imi ajunge pana la gat...

Ajungem in final la hotel, la o receptie. Am o rochie neagra si un costum galben pe care il scot si il storc de apa. Intrand, ma intalnesc cu un prieten si ne asezam in hol. Apare un fost ministru de externe care imi face semn ca ma cunoaste. Se intereseaza unde studiez si ii spun. "Nu e prea tarziu totusi?" ma intreaba. "Better late than never", rasare raspunsul meu misterios de vesel.