Love comes in doubles.
Timpul e relativ. Spatiul e relativ.
In lipsa unui crez, in lipsa Crezului, existenta atarna de firul intamplarii, fiinta se prelungeste in vise ca intr-un somn adanc, asteptand un semn.
Am asteptat un semn. Minute, ore, zile, ani in sir. Nu credeam in despartire. Nu credeam ca toate drumurile nu sunt legate inevitabil si ireversibil, nu credeam ca exista doar intersectii bruste, uimitoare, pline de scantei si trecatoare. Azi cred.
Totul e trecator. Frumusetea, pasiunea, dorinta, amintirile. Iubirea. Iubirea fara de margini, iubirea ce da viata. Fara blandete, n-am castigat nimic, n-am invatat nimic, n-am inteles nimic. Fara nadejde, sunt deja in iad.
Am nevoie de liniste si de grija Mr. Project Manager.
Cu dreptul pe noul fagas. Ahead of me, love will come in doubles.
Je ne t'aime plus, mon amour.
1 comment:
parfois j'aimerais mourir pour ne plus rien avoir....
nu esti tu cea care nu a inteles nimic, far from it...
it's amazing how little words you need to make me realize i am so empty inside...
just a big empty space...
ufi...
Post a Comment