Poema

Nestatornicul
Pablo Neruda

Îmi fugira ochii lacomi
dupa o bruneta întâlnită-n drum.

Era de sidef negru,
era de struguri violeţi
şi mi-a biciuit sângele
cu ochii ei de foc.

Le urmăresc
pe toate!
trecu o blondă pură
ca o floare de aur,
viu legănând in mers
ispititoare daruri.

Şi mi-a fugit gura,
ca pe un val purtată
Şi i-a aprins in sâni
fulgere vii de sânge.

Le urmăresc
pe toate!

Dar spre tine, făra a mă mişca,
fără să te vadă, îndepărtato,
curge sângele meu,
zboară săruturile mele,
bruneta mea, blonda mea,
înalta şi micuţa mea,
zâna mea, urâta mea,
plămădită din tot aurul,
plămădită din tot argintul,
plămădită din tot grâul
şi din tot pământul,
plămădită din toate izvoarele,
plămădită din toate mările,
plămădită pentru braţele mele,
pentru săruturile mele,
pentru sufletul meu.

Versurile lui Pablo Neruda relevă minunea şi geniul poeziei. Pentru poet, dragostea curge nestingherită, convulsivă şi primară, demnă de veneraţie şi adoraţie, ca un singur şi unic limbaj intre toate aceste triburi omeneşti necuvântătoare.