Piata Florilor nr. 6. Gradina pierduta a paradisului. Salcia molcom inclinata spre vesnicul balcon prafuit din intunericul caruia trimiteam bezele admiratorului cu ochi albastrii.
Cat timp mi-a mai ramas?
Radisson. O fustita neagra, stramta, scurta si lucios intinsa peste formele fragede si obraznic descoperite cu perdele inchise si suflul pierdut. Culoarea cerului picurat cu lumina, linistea intimitatii consumate in fuga si iubirea...iubirea, iubirea, iubirea evaporata in vuietul diminetii. Drumul spre scoala, patat de umbre si de mana lui pe genunchiul meu.
Cat timp mi-a mai ramas? Sunt inca cireasa de pe tort. Capsunica. Papusa din cutie. Feminista decadenta. Not the fun kind.
Ce pierd simtindu-ma inca fetita?
Still fictional.
No comments:
Post a Comment