O vineri obosita...

Zilele continuă să curgă ca într-o clepsidră, ca foile de pe un calendar care zboară încontinuu spre eternitate. Şi eu continui să transpir în pat, ca şi ieri, ca şi mâine.
Viaţă mea e un şir lung de nopţi...de fantezii, de dorinţe îmbuteliate, de frustrări joase şi de confesiuni ieftine unor necunoscuţi în care caut oglinda neimpliniriilor mele. Sunt o tentaţie, o vampă virtuală irezistibilă care se mulează ca o meduză gelatinoasă pe nisipul miilor de cuvinte ce descriu pe x sau pe y, toţi aceşti români mediocrii care stau la bloc cu nevestele obosite sâmbătă seară...
M-am săturat de viaţa perfectă de vitrină. Dar nu am curajul să mă întorc în România.